Cum au fost primii ani ai ștrandurilor din Arad?
În anul 1821, la Arad funcţionat deja un ştrand public amenajat pe malul drept al Mureşului, în cadrul căruia funcţiona o şcoală de înot. Informaţia este publicată de Nicolae Postolache în lucrarea „Istoria sportului românesc în date”, editată în anul 1979, la Editura Junimea, din Iaşi. Pe această structură a continuat să funcționeze ștrandul, constituit în Societate Publică de Înot, în paralel cu crearea primei Societăți deCanotaj din țară, pe râul Mureș. Ba s-a mai făcut și navigație cu yachturi cu vele pe Mureș, pentru elita orașului!
Ștrandul Neptun s-a dezvoltat la începutul anilor 1900, pe Mureș, pe structura vechiului bazin. Amenajarea ștrandului Neptun, modern, a început în anul 1917, de Societatea pe Acțiuni Neptun, care și-a asumat delimitarea bazinelor și amenajarea bazei de agrement, cu vestiare, dușuri, grupuri sanitare separate pentru femei și bărbați. Ștrandul Neptun a funcționat pe malul dinspre Primărie, iar în perioada Primului Război Mondial un al doilea ștrand, Ștrandul Militar, a fost deschis, în anul 1917, de către Armată, pe malul opus, la baza cetății.
Ștrandul dinspre oraș a primit denumirea de Ștrandul Neptun.
În perioada Primului Război Mondial, directorul ștrandului era Zubor Andor. Primul director al Ștrandului Militar a fost colonelul Fiedler Imre.
În mandatul lui Zubor, la 9 martie 1918, sâmbătă, o poveste „spumoasă” legată de moravurile arădene este relatată de ziarul Aradi Közlöny, care reamintește opiniei publice locale scandalul din vara anului 1917, când în special arădenii mai vârstnici au fost revoltați de faptul că la ștrandul Neptun se scaldă și fac împreună băi de soare bărbații și femeile, într-o îmbrăcăminte sumară. Ziarul reamintea că a fost sesizată și poliția, iar administratorul ștrandului a cerut o dispensă de la regulile stricte de protejare a moralei publice, solicitând permiterea băilor comune. La vremea respectivă, poliția a ajuns la concluzia că este permis și la ștrandul Neptun ceea ce se permite și la ștrandul liber de pe celălalt mal al Mureșului. În consecință, a emis o dispoziție prin care autorizează băile comune ale bărbaților și femeilor, zilnic, în intervalul orar 14-19.30, cu condiția să respecte Legea Heinze și să poarte costume de baie care să le acopere trupul de la umeri până la genunchi, atât bărbații, cât și femeile!
Decizia i-a nemulțumit și pe clienții ștrandului Neptun, dar și pe directorul acestuia, Zubor Andor, care a redactat un apel amplu față de dispoziția Poliției arădene, explicând că a solicitat permiterea băilor comune fără restricții legate de vestimentație. În petiția sa a arătat că pe malul opus al Mureșului canotorii mușchiuloși stau la soare în costume strâmte provocatoare pentru publicul feminin, or, în aceste condiții, este nedrept ca la ștrandul Neptun publicului să i se impună o conduită care peste râu nu se aplică. A făcut referire inclusiv la opinia avizată a specialiștilor care susțin că îmbăiatul într-un echipament sumar este mult mai sănătos decât în haine lungi.
Zubor Andor a explicat în documentul transmis Poliției Arad că nu există o legătură directă între dimensiunea costumului de baie și moralitate, întrucât:
1.indiferent de echipamentul de… „protecție”, cei care nu vor să se zgâiască la sexul opus, nu o fac;
2.dacă cineva poartă un costum de baie până la genunchi, pot exista situații în care unii să fie emoționați de ceea ce văd sub genunchi;
3.cine nu are ce arăta, nu este atrăgătot nici în costum de baie scurt, nici în costum de baie lung;
4.cine vrea să fie provocator, poate fi provocator și în haine lungi, și în haine scurte;
5.nu există costum de baie în lume care să acopere cu totul ceea ce poate fi considerat imoral.
În contestația depusă la Poliția Arad, directorul ștrandului Neptun a precizat și faptul că astfel de prevederi sunt absurde în contextul în care în vremurile acestea bărbații și femeile pot face plajă și baie la mare cum vor, iar unii o fac chiar despuiați de tot, în costumul lui Adam, fără să fie considerați imorali. A solicitat, așadar, comandantului Poliției, să își schimbe dispoziția și să le permită bărbaților și femeilor să poată frecventa împreună ștrandul Neptun fără niciun fel de construngeri legate de costumul de baie.
Cazul a ajuns în primăvara lui 1918 și pe masa consilierilor locali, care au avut de spus ultimul cuvânt și au confirmat dispoziția comandantului Poliției. Directorul ștrandului nu s-a resemnat și a contestat și această decizie, la Ministerul Comerțului. În data de 8 martie a sosit și rezoluția de la Budapesta: se va respecta punctul de vedere al Consiliului Orășenesc și al Poliției, iar pentru protejarea moralei se va ține cont de dispozițiile în vigoare.
La 30 aprilie 1918, odată cu apropierea verii, arădenii încep să se gândească tot mai mult la felul în care își vor petrece sezonul estival. După o primăvară ploioasă, la sfârșitul lunii aprilie vremea a început să se încălzească și în ultimele două zile precipitațiile sunt doar sporadice, iar arădenii încep să își lase acasă hainele groase și să se bucure de soarele călduț al lui prier.
În Comisia economică a Consiliului Orășenesc, consilierul Antal Haffmann pune în discuție situația ștrandului Neptun care în anul 1917 a fost amenajat doar parțial de societatea comercială care și-a asumat exploatarea ștrandului, situație care a generat valuri de reclamații din partea publicului amator de băi în Mureș. Ștrandul ar fi trebuit amenajat în apa râului prin delimitarea zonei de înot și amplasarea de scaune și băncuțe pentru plajă, pe malul dinspre Cetate, vis-a-vis de ștrandul public. Având în vedere că societatea respectivă nu s-a achitat de sarcina pe care și-a asumat-o, consilierul Haffmann solicita conducerii administrației locale să ia măsuri urgente și energice să se asigure că în sezonul cald din 1918 arădenii nu vor fi expuși acelorași sincope.
La inițiativa consilierului, Comisia economică decidea să interpeleze Consiliul Orășenesc și să invite Societatea pe Acțiuni Neptun să finalizeze amenajarea întregului ștrand, nu carecumva arădenii să rămână fără ștrand. În situația în care Societatea Neptun nu se va conforma, ștrandul gratuit va fi amenajat pe o suprafață mai mare și se va interveni pentru o accesabilitate mai bună pentru ca publicul cultural să nu ducă lipsă de băi în sezonul cald.
La 1 mai 1918, și Ștrandul Militar era aproape de finalizare. Un reportaj publicat de ziarul „Arad és Vidéke” menține în prim-planul atenției opiniei publice situația ștrandului arădean:
„Se construieşte ştrandul.
Cea mai plăcută bază de agrement a Aradului.
Razele arzătoare ale soarele strălucitor vibrează deja de zile întregi pe străzile Aradului. Se apropie vara și devine actual singurul loc plăcut, minunat al Aradului: ștrandul.
Anul trecut, prin bunăvoința comandamentului militar, publicul Aradului s-a desfătat cu reală plăcere în ştrandul militar care i-a fost pus la dispoziție şi care amenajat în modul cel mai sănătos posibil a satisfăcut și cele mai delicate pretenții. Întregul public arădean a vizitat loial băile militare despre care putem spune că aproape că sunt singurele care au confirmat în Arad.
Colegul nostru s-a deplasat astăzi la ştrand unde a constatat ca armata a făcut şi face tot posibilul ca publicul să se simtă cât mai bine în vara aceasta la ştrandul gestionat de militari.
Când te abaţi pe aleea de arbori a Cetăţii, un drum îngust te conduce la clădirea ştrandului. Cele două părţi ale aleii au fost amenajate de harnice mâini milităreşti cu trandafiri, iar publicul care se îndreaptă înspre ştrand simte mirosul plăcut al florilor.
Aleea cu trandafiri duce până la clădirea băilor, în fața căreia acum s-a construit o căsuţă nouă. Aceasta va fi casieria. Ea a fost construită tot pentru confortul publicului pentru că astfel se va evita situaţia de anul trecut când arădenii se îmbulzeau câte jumătate de oră la rând pentru bilete. Întreaga clădire este acoperită de flori căţărătoare, cu panseluțe, lalele și părăluțe pe acoperiș. Vechea casierie a fost amenajată în garderobă astfel încât clienții vor beneficia de confortul de a-și lăsa gratuit hainele de drum acolo unde sunt păzite.
Cabinele pentru bărbați și femei au fost și ele modificate, sunt mai comode și mai moderne. În bazinul pentru plajă s-a așternut un strat de nisip fin, iar de jur împrejurul său sunt pomi în floare. Locurile de repaus din fața pavilionului sunt înconjurate de tufe de trandafiri, în jurul trandafirilor e gazon verde impecabil, iar în mijloc fotolii adânci împletite din răchită. Pontonul de pe apă e la fel de mare ca anul trecut.
Ne amintim de lupta purtată anul trecut de comandamentul militar cu conducerea strandului Neptul și Consiliul Orășenesc pentru ca arădenii să poată trece cu barca la Ștrandul Militar. Lupta s-a incheiat cu victoria armatei astfel încât și anul acesta ștrandul militar va f accesibi și cu barca.
Comandantul ștrandului militar rămâne locotentul Kocsis Ferenc, care și anul trecut a făcut multă propagandă în vederea dezvoltării acestui ștrand.
Publicul care așteaptă vremea bună pentru deschidere primește cu mare plăcere veștile despre amenajarea cât mai confortabilă a băilor."
La 2 iunie 1918, 2 iunie 1918, duminică, în toiul războiului, o bucurie mare pentru arădeni: se deschideau ștrandurile de pe malurile Mureșului! Cea mai plăcută distracție și ocazie de socializare în timpul verii o reprezintă băile de soare și înotul în Mureș, pentru cei lipsiți de posibilitatea de a se recrea la colnele din Podgoria Aradului sau în îndepărtatele și scumpele stațiuni ale Aradului, Moneasa și Băile Lipova.
Ștrandurile de pe malul Mureșului erau amplasate pe cele două maluri ale râului - unul este îngrijit de administrația locală, prin societatea Neptun, iar celălalt de unitatea militară din Cetatea Aradului. Odată cu deschiderea lor, începe, în mod oficial, sezonul estival arădean!
Aradi Közlöny publica un reportaj de atmosferă despre așteptatul eveniment, la ștrandul din Cetate:
„Ștrandul adormit de la poalele cetății se trezește mâine dimineața la o nouă viață, ca frumoasa din pădurea adormită. La o viață agitată, pigmentată cu râsete zgomotoase de fete și șotii de băieți. Și Mureșul cel blond s-a încălzit de vestea mare a deschiderii ștrandului, iar valurile sale fâșnețe aleargă, sporovăiesc și îmbie astăzi cu o temperatură de 21 de grade:
-Grăbiți-vă, oameni osteniți! Femei ahtiate după vacanță, bărbați, scunfundați-vă în valurile mătăsoase care vă alintă ca palmele iubitoare.
Nici arborii somptuoși ai aleii cetății nu se lasă mai prejos cu invitația:
-Peste tot unde te poți odihni, este bine. Sub noi găsești umbră, te poți relaxa.
Și cum ne plimbăm printre copacii umbroși, într-adevăr ni se dezvăluie privirii imaginea unui mic paradis. Ne întâmpină răsaduri multicolore, trandafiri și tufe înflorite, grădinițe îngrijite, cu pământul aranjat aspectuos. La câțiva pași mai încolo se ivesc cabine noi, care își propun să vină în întâmpinarea afluxului crescut de vizitatori. Sediul dichisit al băii denotă o anumită cultură. Ne cade bine însă să vedem și urmele sincere ale naturaleții, care nu determină reținere sau rușine, nu aduce griji noi pentru trupul și sufletul dornic de împrospătare, ci pune doar în valoare frumusețelea primordială a naturii. Vechiul ștrand s-a prelungit. Vizitatorii sunt întâmpinați de o plajă de aproape 1000 de metri, îngrijită, aranjată. Nisipul minunat se întinde sub picioarele noastre ca un covor oriental brun-auriu, particulele sale sunt fierbinți și nervoase ca picioarele albe de femeie de care se vor lipi în curând. Peste tot, alei pietruite cu gust călăuzesc publicul înspre apa împresurată de structurile ștrandului. Ne vine în minte cultura ștrandurilor de la Balaton, în timp ce contemplăm ștrandul nostru frumos aranjat. Dar nu ne gândim la Siofok sau Lelle, cu nisipul lor slab și apa puțină, ci la plajele bogate cu valuri mari din Keszthely și Balatonfured, unde omul găsește nu doar distracție, ci și vindecare. Apa Mureșului, se bineștie, vindecă reuma. Pentru ca arădenii să profite și mai mult de această binecuvântare, în cadrul ștrandului le va sta la dispoziție un masseur experimentat, chemat să pompeze energii noi în corpurile ridicate de pe plaja nisipoasă sau din nămolul medicinal.
Vestiarul lărgit va fi suficient de mare pentru ca vizitatorii să își țină permanent acolo hainele, iar noua casierie va face posibilă evitarea aglomerației și cumpărarea confortabilă a biletelor de acces.
La toate acestea se asociază prețurile mici, ca nimeni din Arad să nu mai fie tentat să plece la altundeva la băi, ba mai mult, va atrage și străinii aici. Abonamentul pentru un sezon costă 10 coroane pentru civili, iar pentru militari 5 coroane. Intrarea simplă costă 30 de filleri (pentru militari, 20). Accesul la ștrand va fi facilitat de cele trei bărci care vor transporta arădenii de pe malul opus.
În perimetrul ștrandului, față de anul trecut, sunt schimbări convenabile. Doamnele se vor putea îmbăia fără să fie deranjate de bărbați, înainte de prânz, între orele 9-11, iar domnii, fără doamne, între orele 11-13. Baia comună se va deschide zilnic, de la ora 16.
Publicul arădean trebuie să se gândească cu recunoștiță la maiorul Fiedler Imre, comandantul gării, sufletul schimbărilor în bine de la ștrand, atent la toate detaliile, preocupat de nevoile clienților. Extinderea ștrandului și noile facilități au fost ideea sa. Acum, în fața clădirilor băii sunt șezlonguri umbrite, mese cu umbrele, fotolii comode, care își așteaptă vizitatorii. Totul, pentru ca ștrandul arădean să ofere într-adevăr imaginea unei stațiuni de pe litoralul mării, în miniatură”.
În 10 iulie 1918, miercuri, o zi de vară din viața ștrandurilor arădene era descrisă de ziarul „Aradi Közlöny”. „Este aproape de neconceput că înainte vreme puteam exista și fără ștrand la Arad, iar acum este indispensabil. Zi-lumină arădenii se bălăcesc acolo de la mic la mare. Artiștii și artistele teatrului aproape că își țin și repetițiile acolo. Directorul Teatrului, Mihály Szendrey, face curte celor mai aranjate doamne și susține că băile acestea i-au fost recomandate pentru recuperare de medicul său curant din Karslbad. Viața oficială a ștrandului începe dimineața la ora 8, atunci pornesc „orele cucoanelor”. Ne dăm ușor seama de asta, întrucât nimeni nu se îmbăiază. Sărmanul director general al băilor, locotenentul Kotsis! Până dimineața la 11 ar putea închiria chiar și 20 de cabine unei femei, pentru ca după ora 11, când încep orele plajei comune, să fie pus în situația să distribuie câte 20 de femei într-o cabină! Mai nou o barcă cu motor legată de malul Mureșului se joacă cu imaginația publicului vizitator, promițând accesul mai rapid de pe un mal pe celălalt. Probabil însă și barca aceasta cu motor se comportă ca zânele ștrandului: promite, dar nu oferă!”
Ștrandul militar a devenit în anul 1918 atât de popular și de aglomerat, încât colonelul Fiedler Imre a dispus măsuri de natură să protejeze intimitatea unității militare din Cetate.
„Având în vedere că ștrandul militar a fost înființat înainte de toate pentru satisfacerea nevoilor cadrelor militare și aparținătorilor acestora, dar este tot mai mult utilizat de civili, decretăm că în viitorul apropiat vor avea acces aici doar acei civili care și-au cumpărat abonamente de sezon”, a decretat comandantul Fiedler.
Presa locală comenta că arădenii obișnuiți cu noul ștrand militar vor primi probabil cu tristețe aceste măsuri severe. În ajutorul lor a venit administrația ștrandului Neptun, care în urma unui acord cu unitatea militară anunța că qbonații ștrandului militar pot folosi fără niciun bilet suplimentar și ștrandul Neptun.
Ștrandurile deveniseră un punct central al Aradului, încă în primii ani de funcționare. O stație de trăsuri a fost deschisă la Ștrandul Neptun, iar sărbătorile câmpenești ale orașului se desfășurau, invariabil, și aici, cuprinzând ca scenă și vaporul ancorat pe malul Mureșului și folosit în scopuri de agrement.
De Andrei Ando.
Cum au fost primii ani ai ștrandurilor din Arad?
În anul 1821, la Arad funcţionat deja un ştrand public amenajat pe malul drept al Mureşului, în cadrul căruia funcţiona o şcoală de înot. Informaţia este publicată de Nicolae Postolache în lucrarea „Istoria sportului românesc în date”, editată în anul 1979, la Editura Junimea, din Iaşi. Pe această structură a continuat să funcționeze ștrandul, constituit în Societate Publică de Înot, în paralel cu crearea primei Societăți deCanotaj din țară, pe râul Mureș. Ba s-a mai făcut și navigație cu yachturi cu vele pe Mureș, pentru elita orașului!
Ștrandul Neptun s-a dezvoltat la începutul anilor 1900, pe Mureș, pe structura vechiului bazin. Amenajarea ștrandului Neptun, modern, a început în anul 1917, de Societatea pe Acțiuni Neptun, care și-a asumat delimitarea bazinelor și amenajarea bazei de agrement, cu vestiare, dușuri, grupuri sanitare separate pentru femei și bărbați. Ștrandul Neptun a funcționat pe malul dinspre Primărie, iar în perioada Primului Război Mondial un al doilea ștrand, Ștrandul Militar, a fost deschis, în anul 1917, de către Armată, pe malul opus, la baza cetății.
Ștrandul dinspre oraș a primit denumirea de Ștrandul Neptun.
În perioada Primului Război Mondial, directorul ștrandului era Zubor Andor. Primul director al Ștrandului Militar a fost colonelul Fiedler Imre.
În mandatul lui Zubor, la 9 martie 1918, sâmbătă, o poveste „spumoasă” legată de moravurile arădene este relatată de ziarul Aradi Közlöny, care reamintește opiniei publice locale scandalul din vara anului 1917, când în special arădenii mai vârstnici au fost revoltați de faptul că la ștrandul Neptun se scaldă și fac împreună băi de soare bărbații și femeile, într-o îmbrăcăminte sumară. Ziarul reamintea că a fost sesizată și poliția, iar administratorul ștrandului a cerut o dispensă de la regulile stricte de protejare a moralei publice, solicitând permiterea băilor comune. La vremea respectivă, poliția a ajuns la concluzia că este permis și la ștrandul Neptun ceea ce se permite și la ștrandul liber de pe celălalt mal al Mureșului. În consecință, a emis o dispoziție prin care autorizează băile comune ale bărbaților și femeilor, zilnic, în intervalul orar 14-19.30, cu condiția să respecte Legea Heinze și să poarte costume de baie care să le acopere trupul de la umeri până la genunchi, atât bărbații, cât și femeile!
Decizia i-a nemulțumit și pe clienții ștrandului Neptun, dar și pe directorul acestuia, Zubor Andor, care a redactat un apel amplu față de dispoziția Poliției arădene, explicând că a solicitat permiterea băilor comune fără restricții legate de vestimentație. În petiția sa a arătat că pe malul opus al Mureșului canotorii mușchiuloși stau la soare în costume strâmte provocatoare pentru publicul feminin, or, în aceste condiții, este nedrept ca la ștrandul Neptun publicului să i se impună o conduită care peste râu nu se aplică. A făcut referire inclusiv la opinia avizată a specialiștilor care susțin că îmbăiatul într-un echipament sumar este mult mai sănătos decât în haine lungi.
Zubor Andor a explicat în documentul transmis Poliției Arad că nu există o legătură directă între dimensiunea costumului de baie și moralitate, întrucât:
1.indiferent de echipamentul de… „protecție”, cei care nu vor să se zgâiască la sexul opus, nu o fac;
2.dacă cineva poartă un costum de baie până la genunchi, pot exista situații în care unii să fie emoționați de ceea ce văd sub genunchi;
3.cine nu are ce arăta, nu este atrăgătot nici în costum de baie scurt, nici în costum de baie lung;
4.cine vrea să fie provocator, poate fi provocator și în haine lungi, și în haine scurte;
5.nu există costum de baie în lume care să acopere cu totul ceea ce poate fi considerat imoral.
În contestația depusă la Poliția Arad, directorul ștrandului Neptun a precizat și faptul că astfel de prevederi sunt absurde în contextul în care în vremurile acestea bărbații și femeile pot face plajă și baie la mare cum vor, iar unii o fac chiar despuiați de tot, în costumul lui Adam, fără să fie considerați imorali. A solicitat, așadar, comandantului Poliției, să își schimbe dispoziția și să le permită bărbaților și femeilor să poată frecventa împreună ștrandul Neptun fără niciun fel de construngeri legate de costumul de baie.
Cazul a ajuns în primăvara lui 1918 și pe masa consilierilor locali, care au avut de spus ultimul cuvânt și au confirmat dispoziția comandantului Poliției. Directorul ștrandului nu s-a resemnat și a contestat și această decizie, la Ministerul Comerțului. În data de 8 martie a sosit și rezoluția de la Budapesta: se va respecta punctul de vedere al Consiliului Orășenesc și al Poliției, iar pentru protejarea moralei se va ține cont de dispozițiile în vigoare.
La 30 aprilie 1918, odată cu apropierea verii, arădenii încep să se gândească tot mai mult la felul în care își vor petrece sezonul estival. După o primăvară ploioasă, la sfârșitul lunii aprilie vremea a început să se încălzească și în ultimele două zile precipitațiile sunt doar sporadice, iar arădenii încep să își lase acasă hainele groase și să se bucure de soarele călduț al lui prier.
În Comisia economică a Consiliului Orășenesc, consilierul Antal Haffmann pune în discuție situația ștrandului Neptun care în anul 1917 a fost amenajat doar parțial de societatea comercială care și-a asumat exploatarea ștrandului, situație care a generat valuri de reclamații din partea publicului amator de băi în Mureș. Ștrandul ar fi trebuit amenajat în apa râului prin delimitarea zonei de înot și amplasarea de scaune și băncuțe pentru plajă, pe malul dinspre Cetate, vis-a-vis de ștrandul public. Având în vedere că societatea respectivă nu s-a achitat de sarcina pe care și-a asumat-o, consilierul Haffmann solicita conducerii administrației locale să ia măsuri urgente și energice să se asigure că în sezonul cald din 1918 arădenii nu vor fi expuși acelorași sincope.
La inițiativa consilierului, Comisia economică decidea să interpeleze Consiliul Orășenesc și să invite Societatea pe Acțiuni Neptun să finalizeze amenajarea întregului ștrand, nu carecumva arădenii să rămână fără ștrand. În situația în care Societatea Neptun nu se va conforma, ștrandul gratuit va fi amenajat pe o suprafață mai mare și se va interveni pentru o accesabilitate mai bună pentru ca publicul cultural să nu ducă lipsă de băi în sezonul cald.
La 1 mai 1918, și Ștrandul Militar era aproape de finalizare. Un reportaj publicat de ziarul „Arad és Vidéke” menține în prim-planul atenției opiniei publice situația ștrandului arădean:
„Se construieşte ştrandul.
Cea mai plăcută bază de agrement a Aradului.
Razele arzătoare ale soarele strălucitor vibrează deja de zile întregi pe străzile Aradului. Se apropie vara și devine actual singurul loc plăcut, minunat al Aradului: ștrandul.
Anul trecut, prin bunăvoința comandamentului militar, publicul Aradului s-a desfătat cu reală plăcere în ştrandul militar care i-a fost pus la dispoziție şi care amenajat în modul cel mai sănătos posibil a satisfăcut și cele mai delicate pretenții. Întregul public arădean a vizitat loial băile militare despre care putem spune că aproape că sunt singurele care au confirmat în Arad.
Colegul nostru s-a deplasat astăzi la ştrand unde a constatat ca armata a făcut şi face tot posibilul ca publicul să se simtă cât mai bine în vara aceasta la ştrandul gestionat de militari.
Când te abaţi pe aleea de arbori a Cetăţii, un drum îngust te conduce la clădirea ştrandului. Cele două părţi ale aleii au fost amenajate de harnice mâini milităreşti cu trandafiri, iar publicul care se îndreaptă înspre ştrand simte mirosul plăcut al florilor.
Aleea cu trandafiri duce până la clădirea băilor, în fața căreia acum s-a construit o căsuţă nouă. Aceasta va fi casieria. Ea a fost construită tot pentru confortul publicului pentru că astfel se va evita situaţia de anul trecut când arădenii se îmbulzeau câte jumătate de oră la rând pentru bilete. Întreaga clădire este acoperită de flori căţărătoare, cu panseluțe, lalele și părăluțe pe acoperiș. Vechea casierie a fost amenajată în garderobă astfel încât clienții vor beneficia de confortul de a-și lăsa gratuit hainele de drum acolo unde sunt păzite.
Cabinele pentru bărbați și femei au fost și ele modificate, sunt mai comode și mai moderne. În bazinul pentru plajă s-a așternut un strat de nisip fin, iar de jur împrejurul său sunt pomi în floare. Locurile de repaus din fața pavilionului sunt înconjurate de tufe de trandafiri, în jurul trandafirilor e gazon verde impecabil, iar în mijloc fotolii adânci împletite din răchită. Pontonul de pe apă e la fel de mare ca anul trecut.
Ne amintim de lupta purtată anul trecut de comandamentul militar cu conducerea strandului Neptul și Consiliul Orășenesc pentru ca arădenii să poată trece cu barca la Ștrandul Militar. Lupta s-a incheiat cu victoria armatei astfel încât și anul acesta ștrandul militar va f accesibi și cu barca.
Comandantul ștrandului militar rămâne locotentul Kocsis Ferenc, care și anul trecut a făcut multă propagandă în vederea dezvoltării acestui ștrand.
Publicul care așteaptă vremea bună pentru deschidere primește cu mare plăcere veștile despre amenajarea cât mai confortabilă a băilor."
La 2 iunie 1918, 2 iunie 1918, duminică, în toiul războiului, o bucurie mare pentru arădeni: se deschideau ștrandurile de pe malurile Mureșului! Cea mai plăcută distracție și ocazie de socializare în timpul verii o reprezintă băile de soare și înotul în Mureș, pentru cei lipsiți de posibilitatea de a se recrea la colnele din Podgoria Aradului sau în îndepărtatele și scumpele stațiuni ale Aradului, Moneasa și Băile Lipova.
Ștrandurile de pe malul Mureșului erau amplasate pe cele două maluri ale râului - unul este îngrijit de administrația locală, prin societatea Neptun, iar celălalt de unitatea militară din Cetatea Aradului. Odată cu deschiderea lor, începe, în mod oficial, sezonul estival arădean!
Aradi Közlöny publica un reportaj de atmosferă despre așteptatul eveniment, la ștrandul din Cetate:
„Ștrandul adormit de la poalele cetății se trezește mâine dimineața la o nouă viață, ca frumoasa din pădurea adormită. La o viață agitată, pigmentată cu râsete zgomotoase de fete și șotii de băieți. Și Mureșul cel blond s-a încălzit de vestea mare a deschiderii ștrandului, iar valurile sale fâșnețe aleargă, sporovăiesc și îmbie astăzi cu o temperatură de 21 de grade:
-Grăbiți-vă, oameni osteniți! Femei ahtiate după vacanță, bărbați, scunfundați-vă în valurile mătăsoase care vă alintă ca palmele iubitoare.
Nici arborii somptuoși ai aleii cetății nu se lasă mai prejos cu invitația:
-Peste tot unde te poți odihni, este bine. Sub noi găsești umbră, te poți relaxa.
Și cum ne plimbăm printre copacii umbroși, într-adevăr ni se dezvăluie privirii imaginea unui mic paradis. Ne întâmpină răsaduri multicolore, trandafiri și tufe înflorite, grădinițe îngrijite, cu pământul aranjat aspectuos. La câțiva pași mai încolo se ivesc cabine noi, care își propun să vină în întâmpinarea afluxului crescut de vizitatori. Sediul dichisit al băii denotă o anumită cultură. Ne cade bine însă să vedem și urmele sincere ale naturaleții, care nu determină reținere sau rușine, nu aduce griji noi pentru trupul și sufletul dornic de împrospătare, ci pune doar în valoare frumusețelea primordială a naturii. Vechiul ștrand s-a prelungit. Vizitatorii sunt întâmpinați de o plajă de aproape 1000 de metri, îngrijită, aranjată. Nisipul minunat se întinde sub picioarele noastre ca un covor oriental brun-auriu, particulele sale sunt fierbinți și nervoase ca picioarele albe de femeie de care se vor lipi în curând. Peste tot, alei pietruite cu gust călăuzesc publicul înspre apa împresurată de structurile ștrandului. Ne vine în minte cultura ștrandurilor de la Balaton, în timp ce contemplăm ștrandul nostru frumos aranjat. Dar nu ne gândim la Siofok sau Lelle, cu nisipul lor slab și apa puțină, ci la plajele bogate cu valuri mari din Keszthely și Balatonfured, unde omul găsește nu doar distracție, ci și vindecare. Apa Mureșului, se bineștie, vindecă reuma. Pentru ca arădenii să profite și mai mult de această binecuvântare, în cadrul ștrandului le va sta la dispoziție un masseur experimentat, chemat să pompeze energii noi în corpurile ridicate de pe plaja nisipoasă sau din nămolul medicinal.
Vestiarul lărgit va fi suficient de mare pentru ca vizitatorii să își țină permanent acolo hainele, iar noua casierie va face posibilă evitarea aglomerației și cumpărarea confortabilă a biletelor de acces.
La toate acestea se asociază prețurile mici, ca nimeni din Arad să nu mai fie tentat să plece la altundeva la băi, ba mai mult, va atrage și străinii aici. Abonamentul pentru un sezon costă 10 coroane pentru civili, iar pentru militari 5 coroane. Intrarea simplă costă 30 de filleri (pentru militari, 20). Accesul la ștrand va fi facilitat de cele trei bărci care vor transporta arădenii de pe malul opus.
În perimetrul ștrandului, față de anul trecut, sunt schimbări convenabile. Doamnele se vor putea îmbăia fără să fie deranjate de bărbați, înainte de prânz, între orele 9-11, iar domnii, fără doamne, între orele 11-13. Baia comună se va deschide zilnic, de la ora 16.
Publicul arădean trebuie să se gândească cu recunoștiță la maiorul Fiedler Imre, comandantul gării, sufletul schimbărilor în bine de la ștrand, atent la toate detaliile, preocupat de nevoile clienților. Extinderea ștrandului și noile facilități au fost ideea sa. Acum, în fața clădirilor băii sunt șezlonguri umbrite, mese cu umbrele, fotolii comode, care își așteaptă vizitatorii. Totul, pentru ca ștrandul arădean să ofere într-adevăr imaginea unei stațiuni de pe litoralul mării, în miniatură”.
În 10 iulie 1918, miercuri, o zi de vară din viața ștrandurilor arădene era descrisă de ziarul „Aradi Közlöny”. „Este aproape de neconceput că înainte vreme puteam exista și fără ștrand la Arad, iar acum este indispensabil. Zi-lumină arădenii se bălăcesc acolo de la mic la mare. Artiștii și artistele teatrului aproape că își țin și repetițiile acolo. Directorul Teatrului, Mihály Szendrey, face curte celor mai aranjate doamne și susține că băile acestea i-au fost recomandate pentru recuperare de medicul său curant din Karslbad. Viața oficială a ștrandului începe dimineața la ora 8, atunci pornesc „orele cucoanelor”. Ne dăm ușor seama de asta, întrucât nimeni nu se îmbăiază. Sărmanul director general al băilor, locotenentul Kotsis! Până dimineața la 11 ar putea închiria chiar și 20 de cabine unei femei, pentru ca după ora 11, când încep orele plajei comune, să fie pus în situația să distribuie câte 20 de femei într-o cabină! Mai nou o barcă cu motor legată de malul Mureșului se joacă cu imaginația publicului vizitator, promițând accesul mai rapid de pe un mal pe celălalt. Probabil însă și barca aceasta cu motor se comportă ca zânele ștrandului: promite, dar nu oferă!”
Ștrandul militar a devenit în anul 1918 atât de popular și de aglomerat, încât colonelul Fiedler Imre a dispus măsuri de natură să protejeze intimitatea unității militare din Cetate.
„Având în vedere că ștrandul militar a fost înființat înainte de toate pentru satisfacerea nevoilor cadrelor militare și aparținătorilor acestora, dar este tot mai mult utilizat de civili, decretăm că în viitorul apropiat vor avea acces aici doar acei civili care și-au cumpărat abonamente de sezon”, a decretat comandantul Fiedler.
Presa locală comenta că arădenii obișnuiți cu noul ștrand militar vor primi probabil cu tristețe aceste măsuri severe. În ajutorul lor a venit administrația ștrandului Neptun, care în urma unui acord cu unitatea militară anunța că qbonații ștrandului militar pot folosi fără niciun bilet suplimentar și ștrandul Neptun.
Ștrandurile deveniseră un punct central al Aradului, încă în primii ani de funcționare. O stație de trăsuri a fost deschisă la Ștrandul Neptun, iar sărbătorile câmpenești ale orașului se desfășurau, invariabil, și aici, cuprinzând ca scenă și vaporul ancorat pe malul Mureșului și folosit în scopuri de agrement.
De Andrei Ando.
4.756 ron
4.194 ron
